Tarrasch - Alekhine

Pistyan, 1922

(Torre Attack)

O partidă strălucitoare cu un sacrificiu de pion în deschidere apoi un atac devastator flancul regelui. Albul va fi practic obligat să cedeze partida la mutarea a 39-a.

Ca un fapt divers,

Nimzovich - Tarrasch

St. Petersburg 1914

(Colle System)

Tarrasch a fost marele teoretician al teoriile lui Steinitz, asta în pofida faptului că el a provocat reacția "hipermodernă", prin dogmatism și respingerea aspectelor neplăcute ale acestui stil de joc. În utilizarea avantajului spațial și al pieselor de active,

Tarrasch - Lasker

2nd Match Game, Duesseldorf, 1908
(Ruy Lopez – Berlin Defense)



Cu mutarea a 40-a campionul mondial decide în mod elegant o partidă care a fost un duel urât de cuvinte în afara tablei de şah. Astfel a început tradiția controverselor publice,

Tarrasch - Marco

Vienna, 1898

(Petrov’s Defense – Main Line)

Siegbert Tarrasch a fost un continuator al teoriilor lui Steinitz, însă modul dogmatic în care le-a expus a provocat reacția hipermodernă din 1920. Tarrasch ignorat însă aspectele mai puţin "prietenoase" ale stilului lui Steinitz, de exemplu,

Pillsbury - Tarrasch

Hastings, 1895

(Queen’s Gambit Declined)

Povestea lui Harry Nelson Pillsbury este remarcabilă. În 1895, el a călătorit în Europa pentru a concura în primul său turneu internațional - și a câștigat, în faţa unor nume mari precum: Lasker, Tarrasch și Chigorin. Deși era un jucător care participa