Edward Lasker - Thomas

London 1911

(Dutch Defense)

Edward Lasker nu trebuie confundat cu verişorul său îndepărtat Emanuel. Tânărul jucător german a vizitat un club de șah din Londra în 1912 și a fost invitat să joace o partidă cu campionul clubului, Sir George Thomas. Rezultatul a fost

Capablanca - Molina

Buenos Aires 1911
(Queen’s Gambit Declined – Cambridge Springs Variation)

Un faimos exemplu de sacrifici al Nebunului de la h7. Caracteristica obișnuită a acestui joc este că sacrificiul nu duce direct la mat, ci mai degrabă la o inițiativă susținută căreia Negrului îi este imposibil să-i facă faţă. Astfel,

Rubinstein - Capablanca

San Sebastian, 1911

(Colle System)

Rubinstein şi-a câștigat reputația ca un specialist în finaluri de joc tocmai în partide de acest gen. Să-l depășești pe Capablanca, chiar cu un pion, necesită cea mai mare măiestrie. Capablanca ratează 38...Rxa2! deşi ar fi trebuit să

Capablanca - Bernstein

San Sebastian 1911

(Ruy Lopez – Berlin Defense)

Tânărul Capablanca a fost admis la acest eveniment, unde condiţia era ca participanţii să aibă cel puțin două premii III în turnee internaționale, numai la insistențele lui Frank Marshall, pe care Capablanca l-a învins într-un meci

Lasker - Janowski

5th Match Game, Berlin, 1910

(Tarrasch Defense to the Queen’s Gambit)

Janowski obține perechea sa faimoasă de Nebuni, iar Lasker este obligat să lupte ca să supravieţuiască deschiderii. Într-un moment crucial, Janowski evită un sacrificiu de Regină (schimb cu Tură) promiţător

Lasker - Schlechter

10th Match Game, Berlin, 1910

(Slav Defense)

Acest joc a născut controverse intense, atât prin prisma istoriei sale cât şi a jocului propriu-zis. Mulți ani s-a crezut că Schlechter, cu un punct în faţă în acest ultim joc, ar fi trebuit doar să obţină o remiză pentru a câştiga campionatul mondial.

Rubinstein - Lasker

St. Petersburg, 1909

(Colle System)

În acest joc ca și în faimoasa victorie în faţa lui Capablanca, enigmaticul emigrant polonez folosește aceeași manevră, 18.Qc1, într-un punct crucial al partidei. Rubinstein parează campionul mondial prin diversiuni tactice şi

Marshall - Capablanca

New York, 1909

(Queen’s Gambit Declined)

Frank Marshall, învingătorul de la Cambridge Springs, 1904, a scris că el a crezut că acest student cubanez ar fi un outsider. Dar Campionatul SUA a fost pe linie, iar meciul a fost contestată în mai multe orașe din jurul New Yorkului. Victoria singuratică

Janowski - Lasker

2nd Match Game, Paris, 1909

(Four Knights Defense)

Cu sapte victorii şi doar o înfrângere în acest meci de zece jocuri Lasker și-a consolidat tronul de campion mondial. Privind retrospectiv, aceste meciuri care au avut o singură direcţie arată forţa lui Lasker. Dar, Janowski a fost întotdeauna

Tarrasch - Lasker

2nd Match Game, Duesseldorf, 1908
(Ruy Lopez – Berlin Defense)



Cu mutarea a 40-a campionul mondial decide în mod elegant o partidă care a fost un duel urât de cuvinte în afara tablei de şah. Astfel a început tradiția controverselor publice,

Rotlewi - Rubinstein

Lodz, 1907

(Colle System)

Spre deosebire de marele lui rival, Lasker, Akiba Rubinstein a fost un jucător pe care îl definea calmul și simplitatea, în vremea sa de glorie, victoriile sale părea la fel de inevitabile precum valul. În acest joc, Rubinstein demonstrează

Schlechter - Marco

Monte Carlo, 1904

(Queen’s Gambit Declined – Orthodox Variation)

Era post-Steinitz a fost considerată de mulţi ca fiind definită de un joc plictisitor, în comparaţie cu şahul secolului trecut, culminând cu predicţia lui Capablanca, referitoare la "moartea" jocului. Dar, cei mai buni jucători au fost capabili

Pillsbury - Lasker

Cambridge Springs, 1904

(Queen’s Gambit Declined – Semi-Tarrasch Defense)

Pillsbury deja suferea de boala care să-l smulgă din lumea şahului peste doi ani. Cu toate acestea, Pillsbury reuşeşte victoria în acest turneu de referinţă învingându-l pe campionul mondial într-o variație a Gambitului Reginei, aceeaşi

Lasker - Napier

Cambridge Springs 1904

(Sicilian Defense – Closed Variation)

Nu se întâmplă des ca un jucător să poată numi una dintre partidele sale pierdute ca fiind cel mai bun joc pe care l-a jucat vreodată, dar în acest caz, William Napier este îndreptăţit să spună acest lucru. În multe privințe, acest joc este

Marshall - Burn

Paris, 1900

(Queen’s Gambit Declined)

O partidă strălucită a lui Marshall, care obţine victoria atât de rapid încât Burn

Pillsbury - Marco

Paris 1900

(Queen’s Gambit Declined)

Performanţele lui Harry Nelson Pillsbury sunt, probabil, mai puțin cunoscute decât ar trebui să fie, moartea sa prematură în 1906, a privat lumea de meciul său atât de aşteptat împotriva lui Lasker. Aici, îl învinge într-un joc de fineţe pe

Janowski - Pillsbury

London, 1899

(Vienna game)

Flamboaiantul David Janowski a avut două serii dezastruoase la Campionatul Mondial - marcand o singură victorie în meciurile cu Lasker. Cu toate acestea, el şi-a lăsat amprenta în joc insistând să dovedească puterea

Tarrasch - Marco

Vienna, 1898

(Petrov’s Defense – Main Line)

Siegbert Tarrasch a fost un continuator al teoriilor lui Steinitz, însă modul dogmatic în care le-a expus a provocat reacția hipermodernă din 1920. Tarrasch ignorat însă aspectele mai puţin "prietenoase" ale stilului lui Steinitz, de exemplu,