Steinitz - von Bardeleben

Hastings, 1895

(Giuoco Piano)

Steinitz a dat deja ce a fost mai bun până în 1895, dar cum spunea el însuși, "Poate că sunt un leu bătrân, dar încă pot muşca mâna aceluia care o apropie de gura mea". Colericul von Bardeleben a părăsit sala după mutarea a 25-a și a lăsat ca

Chigorin - Pollock

New York, 1889

(Giuoco Piano – Evans Gambit)

Deși a demonstrat că multe dintre ideile sale sunt cu mult înaintea timpului său, Chigorin a fost recunoscut la vremea sa mai ales drept un atacator feroce. Aici el utilizează de una din armele sale preferate, gambitul Evans. În acele vremuri,

G.A. MacDonnell - Boden

London, 1861

(Giuoco Piano - Evans Gambit)

Odată numit "Koh-i-Noor" al șahului, acest joc este destul de tipic pentru perioada în care s-a desfăşurat; un atac tăios apare de nicăieri, poate şi pentru că tehnică de apărare a fost mai puțin înțelesă atunci chiar și de cei mai buni jucători.

Giuoco Piano

Mutarea pregătitoare pentru 5.d4, 4.c3, defineşte venerabilul Giuoco Piano, literar, "joc tăcut". Jocul este egal. Albul are avantajul în dezvoltare fapt care compensează pionul izolat. Evans Gambit a fost caracteristic deschiderilor jocului din secolul al 19-lea,

Giuoco Piano - Evans Gambit

Giuoco Piano

Giuoco Piano #1

Giuoco Piano

Giuoco Piano #2

Giuoco Piano

Giuoco Piano #3

Giuoco Piano

Anderssen - Dufresne

Berlin 1853

(Giuoco Piano - Evans Gambit)

Albul sacrifică o piesă pentru a deschide centrul împotriva Regelui Negru ca nu a făcut rocada. În ciuda dezvoltării sale aparent adecvate și a șanselor de contraatac, Negrul pierde un tempo, iar Albul reuşeşte una dintre cele mai bune combinaţii, care